Minuni savarsite de mana dreapta a Inaintemergatorului Ioan

Mireasma raspandita de Mana Dreapta a Sfantului Ioan

In anul 1961, la praznicul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, la 29 august, când mănăstirea noastră săvârşeşte, după obicei, priveghere de toată noaptea, au participat, împreună cu noi, arhimandritul Heruvim Karabelas, ierodiaconul Pavel şi doi teologi, toţi din Pireu.

Spre sfârşitul privegherii, când se cântă exapostilariile (exapostilarie – tropar care se canta inainte de „Laude”), se scoate de obicei prin uşa diaconească de miazănoapte Sfânta Mâna Dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul, ţinută pe cap de preotul de rând. De data aceasta, preotul de rând era ieromonahul Pavel, înaintea căruia mergea paracliserul cu o lumânare aprinsă şi diaconul care o cădea. În acest timp, toţi cei patru amintiţi mai sus au simţit o bună mireasmă cerească, care se răspândea în valuri de la Sfânta Dreapta şi care le-au îndulcit sufletele şi inimile.

Copleşit de această umbrire a harului Înaintemergătorului, au căzut în genunchi toţi şi au sărutat cu multă evlavie şi bucurie Sfintele Moaşte, mulţumindu-i şi proslăvindu-l din adâncul sufletelor lor pe cel mai mare născut din femei, pe slăvitul Înaintemergător şi Botezător al Domnului nostru. Fie ca, prin mijlocirile lui, să ne învrednicească Domnul de Împărăţia Sa cea cerească! Amin.

Alta minune savarsita de mana dreapta a Inaintemergatorului

La 16 mai, anul mântuirii 1961, într-o zi de luni, la sărbătoarea Sfintei Treimi, după Liturghie, preotul slujitor, ieromonahul Pavel, mi-a povestit minunea pe care a făcut-o Sfânta Dreaptă a Înaintemergătorului:
– Părinte Lazăr, ţi-ai dat seama ce mi s-a întâmplat astăzi la Liturghie?
– Am văzut eu ceva, însă mai bine spune-mi Sfinţia Ta.
– Sigur ai auzit cum la slujba Utreniei m-am chinuit să zic ecfonisele. Rămăsesem fără glas, din pricina faringitei care mă chinuie adeseori.
– Cum să nu. Am observat şi chiar am zis în sinea mea: „Oare, va reuşi părintele să ducă la bun sfârşit Liturghia? Şi mai ales astăzi, când este şi sobor?”.
– Ascultă-mă! Când ne-am adunat toţi preoţii în biserică, să ne închinăm pentru Liturghie, mă aflam într-o stare foarte grea. Înainte ca egumenul să dea binecuvântare, l-am rugat să scoată Sfânta Dreaptă să o sărut şi să mă binecuvânteze cu ea. Egumenul a consimţit îndată şi m-am însemnat pe cap cu Sfintele Moaşte, rostind totodată şi obişnuita rugăciune. Apoi, am sărutat Sfânta Mână cu multă evlavie şi dragoste, rugându-l pe Sfântul Ioan să se milostivească de mine şi să mă vindece de boală care mă tiraniza, ca să pot rosti ecfonisele cu uşurinţă şi să citesc Evanghelia cu glas frumos, aşa cum se citeşte la astfel de praznice împărăteşti.

Cam acestea le-am spus Sfântului Ioan, în timp ce-i sărutam Sfânta Mâna. Şi – o, minunile şi grabnicul ajutor al marelui Înaintemergător al Domnului! – îndată am simţit lucrarea dumnezeiescului Har. Mi s-a înmuiat gâtul, mi-am recăpătat glasul şi mi s-a înmulţit râvna dumnezeiască, după care am putut, cu multă evlavie şi dragoste, să rostesc ecfonisele şi să citesc Evanghelia cu uşurinţă. Pentru toate acestea am mulţumit cu evlavie şi cu recunoştinţă preabunului nostru Ocrotitor, preaslăvitului Botezător şi înaintemergător al Domnului, cu ale căruia mijlociri să ne învrednicim de sfârşit bun şi de Împărăţia Cerurilor. Amin.

(Monahul Lazăr Dionisiatul, Povestiri dionisiate)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Continutul acestui site este protejat.