Viata Sfantului Mucenic Dasie – martir al Scythiei Minor

În lumea romană păgână, decăzută, plină de idoli şi zei care aveau înclinaţii spre slăbiciuni şi păcate, creştinismul şi desăvârşirea pe care acesta o propovăduia au întâlnit numeroase împotriviri şi prigoane.

Cea mai cruntă persecuţie anticreştină a fost cea din timpul împaratului Diocleţian (284-305), în timpul căruia au fost emise în acest sens patru edicte imperiale – trei în anul 303 şi unul în 304. Prin acestea s-a decretat la început dărâmarea locaşurilor de cult creştine, interzicerea adunărilor creştine şi arderea cărţilor sfinte, apoi arestarea clericilor creştini şi uciderea celor care refuzau să se lepede de credinţa creştină, iar în final a fost declanşat un război total şi cumplit împotriva Bisericii creştine.

Un mare număr de martiri au pătimit atunci pe teritoriul Scythiei Minor – la Tomis, Axiopolis, Noviodunum, Dinogeţia, Durostorum ş.a. Cu excepţia câtorva dintre aceşti martiri, ale căror sfinte oseminte se păstrează până astăzi, de la cei mai mulţi nu avem nici moaştele lor, nici monumentele ridicate pe mormintele acestora sau spre cinstirea lor, din cauza numeroaselor migraţii, războaie şi pustiiri care au trecut de-a lungul timpului peste pământul Dobrogei. Una dintre excepţiile fericite  din acest punct de vedere este însă Sf. Mucenic Dasie, ale cărui sfinte moaşte au fost duse în Apus spre apărare de năvălirea avarilor încă din secolul al VI-lea şi în acest fel s-au păstrat până astăzi.

Sfântul Mucenic Dasie a trait în secolele III-IV d.H., fiind soldat în armata romană, în Legiunea XI Claudia care staţiona la Dunăre încă din secolul al II-lea.

Numele de „Dasius” dovedeşte originea sa geto-dacică şi înseamnă „miel”, cuvânt care s-a păstrat într-o formă uşor schimbată  – „daşu”, dar cu aceeaşi semnificaţie,  până în prezent.

Citeste mai mult…

Rugaciune catre Sfantul Mucenic Dasie

Sfinte Mucenice Dasie, care prin viaţa şi sfârşitul tău ai fost slujitor bineplăcut Domnului şi ai primit de la El cununa biruinţei şi veşnica slavă în Împărăţia Cerurilor, nu ne uita pe noi, cei care trăim pe pământ înconjuraţi de mrejele ispitelor şi ale necazurilor de tot felul. Credem cu adevărat că inima ta cea milostivă şi mult iubitoare de oameni tresare la fiecare suspin al sufletelor împovărate şi te rugăm: ridică mâinile tale spre mijlocire, arătând Prea Dreptului Dumnezeu rănile pe care pentru El le-ai răbdat şi roagă-L să se milostivească spre robii Săi.

Iar noi, cei mult păcătoşi, împărtăşindu-ne din rodul mijlocirilor tale, îţi mulţumim cu dragoste şi recunoştinţă şi te rugăm, Sfinte Dasie, ca cel ce ai primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, să dăruieşti tămăduire bolilor noastre celor sufleteşti şi trupeşti şi să ne izbăveşti din toate necazurile şi primejdiile. Dă-ne curaj şi putere, Sfinte, pentru a ne mărturisi credinţa cu cuvântul şi cu fapta şi pentru a ne păzi neîntinaţi, asemenea ţie, de părtăşia cu lucrurile cele păgâneşti şi cu toate amăgirile lumii. Pe cei rătăciţi de la dreapta credinţă adu-i cu rugăciunile tale în sânul Sfintei Biserici, pe necredincioşi luminează-i ca să-L cunoască pe Veşnicul şi Atotbunul Dumnezeu şi întregii lumi dăruieşte-i pace şi binecuvântare.

Sfinte Mucenice Dasie, cel ce ai minunat pe îngeri şi pe oameni prin credinţa ta, întăreşte şi credinţa noastră cea slabă şi dăruieşte-i statornicie în vreme de ispite şi prigoane, iar ca cel ce ai primit de la păgâni multe chinuri şi moarte mucenicească, dă-ne şi nouă putere şi răbdare în suferinţele acestei vieţi pământeşti, ca fiind curăţiţi prin ele să intrăm în bucuria Împărăţiei celei fără de sfârşit, unde împreună cu tine, Sfinte Dasie, milostivul nostru ocrotitor, şi cu toţi sfinţii, să slăvim şi să ne închinăm Tatălui Celui fără de început, împreună Unuia Născut Fiului Său şi Prea Sfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfantului Dasie

Acatistul Sfantului Mucenic Dasie (20 noiembrie)

Condacul 1

Mucenicului şi viteazului pătimitor al lui Hristos să-i aducem cu credinţă şi dragoste cuvenită laudă, căci biruind negura păgânătăţii şi uneltirile vrăjmaşului, s-a adus pe sine jertfă bine-primită Stăpânului său şi risipind întunericul necunoştinţei, ne-a învăţat să ne păzim de lucrurile cele ucigătoare de suflet, pentru aceea pururea îl fericim zicând: Bucură-te, Sfinte Dasie, nebiruitule ostaş al lui Hristos.

Icosul 1

Îngerii şi oamenii se minunează de vieţuirea ta, Sfinte Dasie, căci fiind ostaş în pământul Sciţiei Minor cel încreştinat de Sf. Apostol Andrei, te-ai arătat vrednic următor al învăţăturilor şi faptelor sale şi precum acela a propovăduit cuvântul Evangheliei lui Hristos şi tu ai mărturisit prin viaţa şi sfârşitul tău mucenicesc că „Nu putem sluji la doi domni” şi ne-ai îndemnat să ne lepădăm de obiceiurile cele păgâneşti şi de viaţa cea întinată, pentru care laude de acest fel aducem ţie:

Bucură-te, cel ce în cuvintele Evangheliei cu întreaga inimă ai crezut;

Bucură-te, că sămânţa creştină în pământul cel bun al sufletului tău a căzut;

Bucură-te, că prin mila şi harul lui Dumnezeu minunat a rodit;

Bucură-te, că florile virtuţilor în sufletul tău au înflorit;

Bucură-te, viteaz ostaş care ai ales să porţi lupta cea bună;

Bucură-te, cinstit ostenitor, căci de la Domnul ai primit cunună;

Bucură-te, cel ce prin întreaga ta viaţă ai mărturisit pe Hristos;

Bucură-te, diamant al dreptei credinţe mult luminos;

Bucură-te, că la timpul rânduit ca un soare ai strălucit lumii întregi;

Bucură-te, slujitor vrednic al Soarelui celui mai înainte de veci;

Bucură-te, neînfricat surpător al păgânătăţii;

Bucură-te, laudă preamărită a creştinătăţii;

Bucură-te, Sfinte Dasie, nebiruitule ostaş al lui Hristos.

Citeste mai mult…

Mărturii istorice şi arheologice despre Sfântul Mucenic Dasie

Actul martiric al Sfântului Mucenic Dasie este al doilea în mod cronologic după cel al Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion. Imediat după anul 304 când a avut loc martiriul, sau cel mai târziu după libertatea acordată prin Edictul de la Milano din anul 313, un autor anonim a alcătuit în limba latină „Martiriului Sfântului Dasie”, atât pentru a fi citită în cadrul comunităţii în ziua de prăznuire a sfântului, cât şi pentru a fi trimisă şi altor comunităţi aşa cum se obişnuia.

Astăzi nu se mai păstrează textul în limba latină al „Martiriului Sfântului Dasie”, ci doar o versiune veche în limba greacă descoperită la Paris într-un manuscris din secolul al XI-lea. Pentru a cunoaşte data redactării actului martiric sunt utile unele informaţii scoase din textul grec în forma în care s-a păstrat până astăzi.

Citeste mai mult…

Sfantul Dasie de la Axiopolis si de la Durostor

Relaţia dintre oraşele getice Axiopolis şi Durostorum în epoca daco-romană

Cetatea getică Durostorum (Dorostolon), aflată la sud de Axiopolis, a fost în epoca daco-romană una dintre cele mai importante localităţi ale Daciei Pontice. În jurul anilor 105-106, împăratul Traian a transferat la Durostorum Legiunea XI Claudia, care efectua misiuni de control pe ambele maluri ale Dunării de Jos.

Legiunea XI Claudia, rămasă la Durostorum până la sfârşitul epocii romane, a avut o contribuţie importantă la înflorirea vieţii urbane, economice şi culturale a cetăţii şi a regiunii înconjurătoare.

Citeste mai mult…

Tipsia Sfântului Ioan Botezatorul

În anul 1098, o parte din moaştele Sfântului Ioan Botezătorul au fost aduse din Mira în Genova de către Gugliemo Embriaco şi, în scopul adăpostirii lor, a fost construită o capelă în interiorul catedralei din centrul oraşului, ridicată anterior, prin secolul al 9-lea, pe locul unei basilici din secolul al 6-lea închinate Sfântului Mucenic Lavrentie (San Lorenzo). Sf. Ioan Botezătorul a devenit de atunci patronul oraşului, sărbătoarea genovezilor fiind 24 iunie. Ca vizitator, dacă nu ai informaţia precisă, poţi trece liniştit pe lângă moaştele Înaintemergătorului Domnului, aflate în capela din stânga intrării, pentru că, în noianul informaţiilor despre operele de artă din biserică, “amănuntul” acestei prezenţe trece neremarcat (este marcată doar capela, construită între anii 1492-1608, dar catedralele catolice pot avea mulţime de capele în interior).

În tezaurul catedralei San Lorenzo se păstrează până astăzi Tipsia pe care a fost pus capul Sfântului Ioan Botezătorul, atunci când a fost adus regelui Irod. Este un platou de calcedonie (cuarţ de culoare schimbătoare). Această piesă destul de rară este de un mare rafinament, ceea ce justifică prezenţa ei pe masa unui rege. Cadrul de aur şi capul central din email au fost adăugate la începutul secolului al 15-lea, într-un atelier din Franţa.

O minune săvârșită în timpul pelerinajului in Rusia a mâinii Sfântului Ioan Botezatorul

Din 1799 mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul a apartinut tarilor rusi, dar sfintele moaște au fost scoase din tara de catre Maria Fiodorovna in 1917 pentru a le feri de furia anti-crestina a bolsevicilor. Din acel moment, mana dreapta a lui Sfântului Ioan Botezătotorul a fost pastrata in Germania, Iugoslavia si Muntenegru.

In anul 2012, pentru prima dată mana Sfântului Ioan Botezătorul a revenit în Rusia, într-un mare pelerinaj, în timpul căruia a fost dusă spre închinare in marile orașe ale Rusiei, precum și în Minsk și Kiev.

Din timpul acestui pelerinaj se povestește următoarea minune: Vladimir Mastukov, un pensionar care nu-si mai putea folosi picioarele in urma unui accident vascular pe care l-a suferit acum cinci ani, a fost si el sa sarute moastele Sfantului, care se aflau intr-o racla aurita. Peste doar cateva momente, el a fost stupefiat sa descopere ca si-a recapatat mobilitatea, si chiar a reusit sa iasa din Catedrala Hristos Mantuitorul fara ajutorul carjelor sale. Martorii oculari l-au putut auzi când relata: “Am simtit cum trupul mi s-a luminat. Iti multumesc Doamne!”.

Unde se află moaștele Sfântului Ioan Botezătorul in prezent?

Astăzi părţi din moaştele Sfântului Ioan Botezătorul se găsesc la: Biserica Sfântul Dimitrie, Neo Phaleron, din localitatea Pireu (Grecia), la Biserica Sfântul Macarie din oraşul Alexandria (Egipt), la Catedrala Notre-Dame din Amiens (Franţa), la Muzeul Benaki din Atena, la Muzeul Topkapi din Istanbul, la Moscheea Ummayazilor, din Damasc (Siria), la Mănăstirea Cetinje (Muntenegru).

În România, moaște ale Înaintemergătorului se găsesc la Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul din localitatea Lipnița, jud. Constanţa.

Citeste mai mult…

Sf. Ioan Botezătorul in icoana Deisis

Sfântul Ioan Botezătorul, cel mai mare „între cei născuți din femeie” (Matei 11, 11) este Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului și ocupă un loc special în cultul Bisericii. După Maica Domnului, cel mai mare între oameni este Sfântul Ioan Botezătorul, el fiind zugrăvit de-a stânga Mântuitorului, iar Maica Domnului de-a dreapta, în icoana Deisis.

Această icoană a Sfântului Ioan Botezătorul datează din secolul al XVI-lea și pare să facă parte dintr-un ansamblu de trei icoane ‒ numit „Deisis” ‒, ansamblu în care mai regăsim şi icoana Mântuitorului şi pe cea a Maicii Domnului. El este reprezentat ușor aplecat înainte și redat dinspre partea dreaptă a icoanei, privind la Hristos, Care este în centru. În mâna dreaptă el are un filacter (n.r. ‒ fâșie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei) desfășurat, pe care este scris îndemnul la pocăință: „Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor (…) iată, securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie și în foc se aruncă” (Matei 3, 2-10).

Trăsăturile fizice ale Sfântului Proroc Ioan prind contur în imaginea unui chip ascetic, de propovăduitor al pocăinței. Barba îi este zburlită, iar părul lung îi cade peste umeri. Îmbrăcămintea Sfântului Ioan este din păr de cămilă, peste care poartă un veșmânt închis la culoare. Toate aceste trăsături îl caracterizează ca fiind un om al pustiei, fiind prototipul marilor anahoreți creștini.

Timpul și-a pus însă amprenta și peste această icoană, care a suferit unele transformări. În secolul al XVII-lea, contururile Sfântului Ioan Botezătorul erau aurite. Se poate observa că pictura a fost transferată pe un panou mai mare: rama veche tăia o parte din aureolă.

Această icoană a Sfântului Ioan Botezătorul a fost restaurată de curând la Paris.

De ce in unele icoane Sf. Ioan Botezătorul are aripi?

Sf. Ioan Botezătorul este reprezentat în unele icoane având două aripi mari la spate, ce amintesc de cuvintele profetului Maleahi (3, 1): „Iată, Eu îl trimit pe îngerul Meu, şi el va pregăti calea înaintea feţei Mele”.

Acest tip iconografic a apărut în secolul al XIII-lea în Serbia, într-o frescă din Arljie și în miniaturi, urmând ca în secolul al XVI-lea icoanele Sfântului Ioan Botezătorul cu aripi să fie mai frecvente. Pictat în acest fel, Înaintemergătorul Domnului nu este doar un simbol al mesagerului, ci și al vieții ascetice a unui „înger pământesc și om ceresc”.

Citeste mai mult…

Unde se afla capul Sfântului Ioan Botezatorul in prezent și minunile pe care le săvârșește

Astăzi, partea occipitală a Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul se găsește în interiorul Moscheii Omeiazilor din Damasc, iar partea frontală, la Catedrala din Amiens (Franţa). De fapt, capul Sfântului Proroc a fost despărțit încă din secolul al V-lea, când a fost mutat din Emesa, o parte rămânând aici. Acea parte este acum la Damasc, iar celălalt fragment, care a fost dus la Constantinopol, se află acum la Catedrala din Amiens, furat de la Constantinopol de cruciaţi și adus aici de Wallon de Sarton din Picquigny în momentul întoarcerii acestuia din Cruciada a patra. Cei care ajung la catedrala din nordul Franței pot observa că, pe obrazul sfântului se află o zgârietură. Aceasta confirma istoria Fericitului Ieronim, care spune că într-o clipă de mânie, Irodiada a lovit cu cuţitul obrazul Sfântului decapitat.

Citeste mai mult…

Sf. Ioan Botezatorul îl pedepseste pe cel care păgubea mănăstirea lui

Parinte Visarion, poţi să ne mai spui vreo istorisire legată de Sfântul Ioan Înaintemergătorul?
Bătrânul s-a gândit puţin şi, aducându-şi aminte întâmplarea cu păzitorul de capre, a început să-mi spună:
– Odată mi-am găsit beleaua cu un păstor de capre din Polighiros. Se numea Teodosie Zarganis. Cred că-l ştii şi Sfinţia Ta, pentru că ai venit de câteva ori la Polighiros.
– Nu-l cunosc, i-am spus, dar asta nu are importanţă, căci cred orice mi-ai zice.
– Acest om de care-ţi spun nu ţinea seama deloc de faptul că eu sunt econom aici, la metoc. Adeseori caprele lui intrau pe terenul metocului şi făceau pagube la zarzavaturi şi la măslini.

Citeste mai mult…

Minunea Sfantului Ioan Botezatorul cu proschinitarul lui

Prima parte a lunii mai a anului 1940, monahul Hrisant, în timp ce se afla la bolniţa mănăstirii, iar eu aveam grijă de el, mi-a povestit următoarea întâmplare legată de construirea proschinitarului Sfântului Ioan Botezătorul.
– Știi când a fost construit proschinitarul icoanei Sfântului Ioan Botezătorul, care se află în apropierea stâncii?
– Nu, i-am răspuns. Atâta ştiu: că l-ai făcut Cuvioşia Ta şi mă minunez cum ai reuşit să-l faci atât de bine şi la măsura icoanei.
– Da, dar acesta a fost tot o minune a Sfântului Ioan Botezătorul, deoarece, cum ar fost cu putinţă să-l fac eu aşa cum îl vezi, exact la măsură, de vreme ce niciodată nu am făcut ceva asemănător şi mai ales într-o perioadă când părăsisem ascultarea de aşa-zis tâmplar? Însă, ascultă ca să înţelegi!
Într-o zi din luna martie a anului 1934 stăteam la fereastra de la strana stânga şi priveam afară, spre locul unde este icoană. Deodată, am auzit un glas zicând: „Când o să aduci scăunelul?”. Am rămas uimit şi mă întrebam de unde a venit acel glas şi cine a strigat. Am tăcut şi nu am spus nimănui nimic.

Citeste mai mult…

Minunea inmultirii painilor facuta de Sfantul Ioan Botezatorul

Anul trecut (1939), povesteşte bătrânul Hrisant, am fost pentru o perioadă trapezar. Se apropia prăznuirea Sfintei Drepte a Sfântului Ioan Botezătorul, în Duminica a IV-a din Postul Mare, când de obicei săvârşeam un mic hram. Cu două zile mai înainte, am numărat pâinea şi am văzut că erau 250 de pâinişoare (pe vremea aceea, în loc de pâinea obișnuită, se coceau niște pâinișoare, câte una pentru fiecare persoană). Acestea trebuia să-mi ajungă pentru patru mese. Ştii că la fiecare masă se consumau 70-80 de pâinişoare? Pe lângă aceasta la praznicul Sfântului Ioan Botezătorul trebuia să dau fiecărui închinător câte una-două pâinişoare de binecuvântare. Am făcut socoteala şi mi-am dat seama că nu-mi vor ajunge pâinile.

Aşa că m-am dus la egumen să îi spun că pâinea nu ne va ajunge şi că a doua zi, în ajunul hramului, va trebui să fac pâine.

Citeste mai mult…

Minuni savarsite de mana dreapta a Inaintemergatorului Ioan

Mireasma raspandita de Mana Dreapta a Sfantului Ioan

In anul 1961, la praznicul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, la 29 august, când mănăstirea noastră săvârşeşte, după obicei, priveghere de toată noaptea, au participat, împreună cu noi, arhimandritul Heruvim Karabelas, ierodiaconul Pavel şi doi teologi, toţi din Pireu.

Spre sfârşitul privegherii, când se cântă exapostilariile (exapostilarie – tropar care se canta inainte de „Laude”), se scoate de obicei prin uşa diaconească de miazănoapte Sfânta Mâna Dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul, ţinută pe cap de preotul de rând. De data aceasta, preotul de rând era ieromonahul Pavel, înaintea căruia mergea paracliserul cu o lumânare aprinsă şi diaconul care o cădea. În acest timp, toţi cei patru amintiţi mai sus au simţit o bună mireasmă cerească, care se răspândea în valuri de la Sfânta Dreapta şi care le-au îndulcit sufletele şi inimile.

Citeste mai mult…

Icoana facatoare de minuni a Sfantului Ioan Botezatorul din Manastirea Dionisiu

Intoarcerea icoanei

La 18 februarie 1940, într-o zi de sâmbătă, au revenit în mănăstire cu vaporaşul bătrânii Visarion şi Grigorie de la Nikitis (Halkidikis), care au fost trimişi de către Sinaxa mănăstirii să aducă untdelemn în locul datoriilor pe care Dimitrie Kamburis şi alţii le aveau faţă de mănăstire. Însă, în loc de untdelemn, au adus Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul, ce fusese la biserica metocului nostru din Vozina. Aceasta icoană, de cincisprezece ani de când am părăsit metocul, a fost luată de sus-numitul Kamburis şi se afla în casa lui din Nikitis.

Toţi ai casei aveau mare evlavie la această icoană, deoarece evlavioasa soţie a lui Dimitrie, Verginia, a dobândit copii după ce s-a rugat înaintea ei, pentru că până atunci, vreme de mulţi ani, îi mureau pruncii atunci când îi năştea.

Fiindcă mănăstirea noastră pierduse orice nădejde de a mai organiza şi de a mai pune în funcţiune metocul de acolo, a hotărât ca bătrânii pe care i-am amintit mai sus să meargă ca să aducă negreşit icoana înapoi.

Dar să-l ascultăm pe Bătrânul Visarion, care mi-a istorisit întocmai tot ce s-a întâmplat:

Citeste mai mult…

Icoana facatoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul de la Schitul Prodromu din Muntele Athos

Minunata încruntare

Icoana Sfantului Ioan Botezatorul de la Schitul romanesc Prodromu, din Sfantul Munte Athos, Grecia, este o icoana facatoare de minuni mult iubita de pelerinii ce pasesc pragul manastirii. Schitul Prodromu a fost intemeiat in anul 1820, sub arhipastorirea Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei.

Citeste mai mult…

Canon de rugăciune la Sfântul Ioan Botezătorul

facere a monahului Ioan, cel supranumit Mavropous, care recent a fost arhiepiscop al Evhaitelor, al cărui nume este pus în acrostih la fiecare cântare a noua
(Din codicele Lavreotikou  I 77)

Glasul 1

Canonul 1 al cărui acrostih este acesta: “Întâia cântare aduc Înainte Mergătorului, lui Ioan”.

Cântarea 1

Irmosul:

Înainte Mergătorule, nu te scârbi de mine, cel ce te laud pe tine cu  limbă întinată de lut și spurcată de buze mincinoase.

Noianul milei inundându-l cu râurile pocăinței, cu repejunile râului Iordan scufundă păcatele mele, înțeleptule Botezător, și cu ploile lacrimilor, adapă cugetul meu.

Citeste mai mult…

Alta rugaciune catre Sf. Ioan Botezatorul

„O, Mergătorule Înainte al Domnului şi Botezătorule a lui Hristos, Mari şi multe sunt vredniciile date ţie de Dumnezeu, fiindcă tu de proorocii cei vechi ai fost prorocit. Tu, după făgăduinţă şi prorocie Îngerească, te-ai şi născut.  Numele tău prin cuvântul Arhanghelului Gavriil mai înainte s-a vestit; a ta numire cu minunea dezlegării limbii tatălui tău s-a pecetluit. Tu, din copilărie, în pustie ai vieţuit şi, ca o pasăre a cerului, desăvîrşit neagoniseală ai iubit, cu aguridă şi cu miere sălbatică te-ai hrănit. Tu ai fost crinul cel cuvântător al văilor şi al pustiilor, care în loc de podoabă hainelor, cu darul  cel de sus îmbrăcând trupul tău, cu peri de cămilă l-ai acoperit. Tu ai fost glasul care a strigat în pustie şi calea Domnului o ai pregătit. Tu, cu duhul şi cu puterea lui Ilie, în lume te-ai arătat şi nelegiuirea lui Irod  şi a tuturor celor asemenea lui ai mustrat. Tu eşti martorul cel preavestit al Preasfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi. Tu pe Mântuitorul către mulţimea popoarelor L-ai mărturisit şi cu degetul tău L-ai arătat pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii. Tu, de către însuşi Domnul, mai mult decât prooroc ai fost mărturisit şi, după Născătoarea de Dumnezeu, pe tine te credem a fi cel mai mare  om născut din femeie. Prin mijlocirea sfintelor şi preaputernicelor tale rugăciuni, ajută-mă să dobândesc mila lui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în ceasul cel de pe urmă al sfârşitului meu. Amin.”

Rugaciune catre Sf. Ioan Botezatorul

Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorule și Botezătorule al lui Hristos, neputincioasă este mintea noastră în a-ți aduce laude după cuviință. Ci destul îți este ție lauda Mântuitorului Hristos, lângă al Cărui Tron mijlocești împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, îți mulțumim și cu umilință te rugăm: tinde mâna cea îngerească și risipește norul gândurilor rele care ne copleșesc pe noi. Adu pace în inimile, casele și obștile noastre. Împacă-ne cu Dumnezeu și cu aproapele nostru. Spre fapte bune ne îndeamnă și cu boldul pocăinței trezește inimile noastre ca să pricepem prețul mântuirii noastre.

Învățătorule al pocăinței, dă-ne darul străpungerii inimii și lacrimi prin care să ne curățim de păcate și sufletele noastre mai albe ca zăpada să le albim. De fărădelegi și de cei puternici ai pământului, care strică rânduiala lui Dumnezeu, scapă-ne, prin rugăciunile tale. Sfinte Ioan Înaintemergătorule, tu, despre care Scriptura spune: „Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut și, înainte de a ieși din pântece, te-am sfințit și te-am rânduit proroc pentru popoare”, fii cu noi și ne luminează calea în acest veac întunecat și vrăjmaș cerului, ca, prin rugăciunile tale fiind păziți, înaintea lui Hristos, la Judecată, să dobândim partea cea de-a dreapta, împreună cu toți casnicii Săi. Amin.

Mâna cea dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul

După ce Irod, împăratul cel fără de lege, a tăiat capul Sfîntului Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, cinstitul său trup a fost îngropat de ucenicii săi, aproape de mormîntul Sfîntului prooroc Elisei, în vestita cetate Sevastia din Samaria; pentru că în acest loc s-a săvîrşit ospăţul cel fără de lege al lui Irod şi necuratul dans al fiicei Irodiadei.

Sfîntul Evanghelist Luca propovăduia pe Hristos şi înconjura multe cetăţi şi a ajuns şi în cetatea Sevastia, iar de aici urma să se ducă în Antiohia, patria sa, şi a vrut să ia cu sine trupul Sfîntului Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul, care era nestricat şi întreg, dar n-a putut, deoarece nu i s-a dat voie de locuitorii Sevastiei, care cinsteau foarte mult moaştele Botezătorului şi cu dinadinsul le păstrau.

De aceea, Sfîntul Evanghelist Luca, luînd de la sfîntul numai mîna cea dreaptă, care a botezat pe Domnul şi Stăpînul nostru Iisus Hristos, a dus-o în cetatea sa Antiohia şi cu dînsa, precum cu o vistierie de mare preţ, răsplătea cetăţii sale pentru creşterea ce a avut într-însa. Din acea vreme sfînta mînă a Botezătorului era la credincioşii antiohieni de mare cinste, căci printr-însa se săvîrşeau multe minuni.

Citeste mai mult…

Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul

23 septembrie

Zămislirea mântuirii noastre apropiindu-se, s-a zămislit Sfântul Ioan, Înainte Mergătorul, cu mărire şi cu minune. Multe mame zămislesc fii, dar puţine sunt acelea pe a căror zămislire ar mări-o şi ar prăznui Biserica lui Dumnezeu. Numai trei mame au fost de ale căror zămisliri în pântece s-a minunat lumea; acestea au fost Sfânta şi dreapta Ana, Sfânta Elisabeta şi Prea Sfântă, Preacurata Fecioară Maria. Dreapta Ana a zămislit pe Născătoarea de Dumnezeu; Elisabeta, pe Mergătorul înainte; iar Fecioara Maria, pe Hristos, Mântuitorul nostru. Deci, toate aceste zămisliri prin vestitor ceresc s-au binevestit şi s-au săvârşit de darul lui Dumnezeu, dar nu fără a vorbi bunul vestitor şi cu zămislitorii, de vreme ce Însuşi Dumnezeu avea trebuinţă de învoirea celor ce zămisleau. Drept aceea, bine-vestitorul, Sfântul Arhanghel Gavriil, care slujea atunci în rânduiala săptămânii sale înaintea lui Dumnezeu, a început a vorbi astfel: „Nu te teme, Zaharie, că s-a auzit rugăciunea ta şi femeia ta, Elisabeta, va naşte ţie un fiu, şi-l vei numi Ioan şi va fi ţie bucurie şi veselie şi se vor bucura mulţi de naşterea lui” (Luca 1,13).

Citeste mai mult…

Nasterea Sfântului Ioan Botezatorul

24 iunie

Soarele cel neapus, Hristos, Mântuitorul nostru, vrând să răsară lumii, şi acum plecând cerurile şi pogorându-Se în pântecele fecioresc cel mai curat decât cerurile, se cădea mai întâi să iasă luceafărul din cea stearpă, adică Sfântul Ioan Înaintemergătorul, ca să meargă înainte, ca un vestitor, propovăduind şi zicând: Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea. Deci, împlinindu-se vremea Sfintei Elisabeta ca să nască, a născut fiu la bătrâneţile sale din pântece sterp, precum de demult Sara a născut pe Isaac. Mai înainte de a naşte Fecioara pe Hristos, a născut cea stearpă, în zilele sale pe Inaintemergătorul lui Hristos, ca acei ce vor vedea naşterea cea peste fire din cea îmbătrânită, să creadă naşterii celei mai presus de fire, care avea să fie din Fecioara cea nenuntită şi să zică în sine: „Puterea cea atotputernică a lui Dumnezeu, Care a dezlegat nerodirea bătrânei, aceea este puternică ca şi pe Fecioara cea neîntinată să o facă maică”.

Citeste mai mult…

Sf. Prooroc Ioan predică în pustie și-L botează pe Domnul Iisus Hristos

În al cincisprezecelea an al domniei Cezaru­lui Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod, tetrarh al Galileei, Filip, fratele său, tetrarh al Ituriei şi al ţinutului Trahonitidiei, iar Lisanias, tetrarh al Abilenei, în zilele arhiereilor Anna şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. Şi a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovă­duind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor, precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul: «Este glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. Orice vale se va umple şi ori ce munte şi ori ce deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor fa­ce drepte şi cele colţuroase, drumuri netede. Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumne­zeu» (Le. 3, 1-6).

Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi încingătoare de piele împrejurul mij­locului, iar hrana lui era lăcuste şi miere sălba­tică. Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iu­deea şi toată împrejurimea Iordanului. Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu­şi păcatele.

Citeste mai mult…

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

29 august

Sfântul Ioan, Înaintemergătorul Mântuitorului, precum a fost înaintea Domnului său cu naşterea, tot aşa i se cădea să fie înainte şi cu moartea cea de bună voie a Aceluia pe Care L-a propovăduit pe pământ, zicând: Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea. Astfel a propovăduit venirea Domnului şi sufletelor care erau ţinute în iad ale sfinţilor strămoşi, căci acum S-a arătat în lume Mesia Cel aşteptat. Şi precum Iisus Domnul Hristos avea să pătimească pentru păcatele oamenilor, tot aşa şi Mergătorul Său înainte a suferit moarte mucenicească pentru fărădelegea lui Irod.

Citeste mai mult…

Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul

24 februarie – întâia și a doua aflare, 25 mai – a treia aflare

Fiind tăiat cinstitul cap al Sfântului Ioan Înaintemergătorul, l-a luat pe tipsie necurată jucătoare şi l-a dus maicii sale, Irodiada. Iar ea, împungând cu acul limba Sfântului care mustra fărădelegea lor, nu l-a dat să-l îngroape odată cu trupul, pentru că se temea că nu cumva Ioan să învieze când capul lui se va lipi de trup şi iar o va mustra. Deci, ea a poruncit ca trupul să-l arunce, iar ucenicii, luându-l noaptea în taină, l-au îngropat în Sevastia, cetatea Samariei. Însă capul l-a îngropat Irodiada, în curtea sa, în pământ adânc, la un loc ascuns şi necinstit. Despre aceasta ştia numai femeia lui Huza, economul lui Irod, cea cu numele Ioana, care se pomeneşte în Evanghelia lui Luca. Aceea, având jale de uciderea cea nevinovată a Sfântului Marelui prooroc Ioan şi de batjocură ce se făcuse cinstitului său cap, l-a luat de acolo noaptea, în taină, şi, punându-l într-un vas de lut, l-a îngropat în muntele Eleonul, unde era satul lui Irod. Când a auzit Irod vestea despre Iisus, a gândit împreună cu Irodiada, nu cumva a înviat Ioan? Căutând capul lui Ioan şi negăsindu-l, nu se pricepeau ce să fie. Apoi a zis Irod către casnicii săi despre Iisus: “Ioan pe care l-am tăiat, acela s-a sculat din morţi şi pentru aceasta se lucrează puteri prin el”.

Citeste mai mult…
error: Continutul acestui site este protejat.