În lumea romană păgână, decăzută, plină de idoli şi zei care aveau înclinaţii spre slăbiciuni şi păcate, creştinismul şi desăvârşirea pe care acesta o propovăduia au întâlnit numeroase împotriviri şi prigoane.

Cea mai cruntă persecuţie anticreştină a fost cea din timpul împaratului Diocleţian (284-305), în timpul căruia au fost emise în acest sens patru edicte imperiale – trei în anul 303 şi unul în 304. Prin acestea s-a decretat la început dărâmarea locaşurilor de cult creştine, interzicerea adunărilor creştine şi arderea cărţilor sfinte, apoi arestarea clericilor creştini şi uciderea celor care refuzau să se lepede de credinţa creştină, iar în final a fost declanşat un război total şi cumplit împotriva Bisericii creştine.

Un mare număr de martiri au pătimit atunci pe teritoriul Scythiei Minor – la Tomis, Axiopolis, Noviodunum, Dinogeţia, Durostorum ş.a. Cu excepţia câtorva dintre aceşti martiri, ale căror sfinte oseminte se păstrează până astăzi, de la cei mai mulţi nu avem nici moaştele lor, nici monumentele ridicate pe mormintele acestora sau spre cinstirea lor, din cauza numeroaselor migraţii, războaie şi pustiiri care au trecut de-a lungul timpului peste pământul Dobrogei. Una dintre excepţiile fericite  din acest punct de vedere este însă Sf. Mucenic Dasie, ale cărui sfinte moaşte au fost duse în Apus spre apărare de năvălirea avarilor încă din secolul al VI-lea şi în acest fel s-au păstrat până astăzi.

Sfântul Mucenic Dasie a trait în secolele III-IV d.H., fiind soldat în armata romană, în Legiunea XI Claudia care staţiona la Dunăre încă din secolul al II-lea.

Numele de „Dasius” dovedeşte originea sa geto-dacică şi înseamnă „miel”, cuvânt care s-a păstrat într-o formă uşor schimbată  – „daşu”, dar cu aceeaşi semnificaţie,  până în prezent.

Sfinte Mucenice Dasie, care prin viaţa şi sfârşitul tău ai fost slujitor bineplăcut Domnului şi ai primit de la El cununa biruinţei şi veşnica slavă în Împărăţia Cerurilor, nu ne uita pe noi, cei care trăim pe pământ înconjuraţi de mrejele ispitelor şi ale necazurilor de tot felul. Credem cu adevărat că inima ta cea milostivă şi mult iubitoare de oameni tresare la fiecare suspin al sufletelor împovărate şi te rugăm: ridică mâinile tale spre mijlocire, arătând Prea Dreptului Dumnezeu rănile pe care pentru El le-ai răbdat şi roagă-L să se milostivească spre robii Săi.

Iar noi, cei mult păcătoşi, împărtăşindu-ne din rodul mijlocirilor tale, îţi mulţumim cu dragoste şi recunoştinţă şi te rugăm, Sfinte Dasie, ca cel ce ai primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, să dăruieşti tămăduire bolilor noastre celor sufleteşti şi trupeşti şi să ne izbăveşti din toate necazurile şi primejdiile. Dă-ne curaj şi putere, Sfinte, pentru a ne mărturisi credinţa cu cuvântul şi cu fapta şi pentru a ne păzi neîntinaţi, asemenea ţie, de părtăşia cu lucrurile cele păgâneşti şi cu toate amăgirile lumii. Pe cei rătăciţi de la dreapta credinţă adu-i cu rugăciunile tale în sânul Sfintei Biserici, pe necredincioşi luminează-i ca să-L cunoască pe Veşnicul şi Atotbunul Dumnezeu şi întregii lumi dăruieşte-i pace şi binecuvântare.

Sfinte Mucenice Dasie, cel ce ai minunat pe îngeri şi pe oameni prin credinţa ta, întăreşte şi credinţa noastră cea slabă şi dăruieşte-i statornicie în vreme de ispite şi prigoane, iar ca cel ce ai primit de la păgâni multe chinuri şi moarte mucenicească, dă-ne şi nouă putere şi răbdare în suferinţele acestei vieţi pământeşti, ca fiind curăţiţi prin ele să intrăm în bucuria Împărăţiei celei fără de sfârşit, unde împreună cu tine, Sfinte Dasie, milostivul nostru ocrotitor, şi cu toţi sfinţii, să slăvim şi să ne închinăm Tatălui Celui fără de început, împreună Unuia Născut Fiului Său şi Prea Sfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfantului Mucenic Dasie (20 noiembrie)

Condacul 1

Mucenicului şi viteazului pătimitor al lui Hristos să-i aducem cu credinţă şi dragoste cuvenită laudă, căci biruind negura păgânătăţii şi uneltirile vrăjmaşului, s-a adus pe sine jertfă bine-primită Stăpânului său şi risipind întunericul necunoştinţei, ne-a învăţat să ne păzim de lucrurile cele ucigătoare de suflet, pentru aceea pururea îl fericim zicând: Bucură-te, Sfinte Dasie, nebiruitule ostaş al lui Hristos.

Icosul 1

Îngerii şi oamenii se minunează de vieţuirea ta, Sfinte Dasie, căci fiind ostaş în pământul Sciţiei Minor cel încreştinat de Sf. Apostol Andrei, te-ai arătat vrednic următor al învăţăturilor şi faptelor sale şi precum acela a propovăduit cuvântul Evangheliei lui Hristos şi tu ai mărturisit prin viaţa şi sfârşitul tău mucenicesc că „Nu putem sluji la doi domni” şi ne-ai îndemnat să ne lepădăm de obiceiurile cele păgâneşti şi de viaţa cea întinată, pentru care laude de acest fel aducem ţie:

Bucură-te, cel ce în cuvintele Evangheliei cu întreaga inimă ai crezut;

Bucură-te, că sămânţa creştină în pământul cel bun al sufletului tău a căzut;

Bucură-te, că prin mila şi harul lui Dumnezeu minunat a rodit;

Bucură-te, că florile virtuţilor în sufletul tău au înflorit;

Bucură-te, viteaz ostaş care ai ales să porţi lupta cea bună;

Bucură-te, cinstit ostenitor, căci de la Domnul ai primit cunună;

Bucură-te, cel ce prin întreaga ta viaţă ai mărturisit pe Hristos;

Bucură-te, diamant al dreptei credinţe mult luminos;

Bucură-te, că la timpul rânduit ca un soare ai strălucit lumii întregi;

Bucură-te, slujitor vrednic al Soarelui celui mai înainte de veci;

Bucură-te, neînfricat surpător al păgânătăţii;

Bucură-te, laudă preamărită a creştinătăţii;

Bucură-te, Sfinte Dasie, nebiruitule ostaş al lui Hristos.

Actul martiric al Sfântului Mucenic Dasie este al doilea în mod cronologic după cel al Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion. Imediat după anul 304 când a avut loc martiriul, sau cel mai târziu după libertatea acordată prin Edictul de la Milano din anul 313, un autor anonim a alcătuit în limba latină „Martiriului Sfântului Dasie”, atât pentru a fi citită în cadrul comunităţii în ziua de prăznuire a sfântului, cât şi pentru a fi trimisă şi altor comunităţi aşa cum se obişnuia.

Astăzi nu se mai păstrează textul în limba latină al „Martiriului Sfântului Dasie”, ci doar o versiune veche în limba greacă descoperită la Paris într-un manuscris din secolul al XI-lea. Pentru a cunoaşte data redactării actului martiric sunt utile unele informaţii scoase din textul grec în forma în care s-a păstrat până astăzi.

Relaţia dintre oraşele getice Axiopolis şi Durostorum în epoca daco-romană

Cetatea getică Durostorum (Dorostolon), aflată la sud de Axiopolis, a fost în epoca daco-romană una dintre cele mai importante localităţi ale Daciei Pontice. În jurul anilor 105-106, împăratul Traian a transferat la Durostorum Legiunea XI Claudia, care efectua misiuni de control pe ambele maluri ale Dunării de Jos.

Legiunea XI Claudia, rămasă la Durostorum până la sfârşitul epocii romane, a avut o contribuţie importantă la înflorirea vieţii urbane, economice şi culturale a cetăţii şi a regiunii înconjurătoare.