Tipsia Sfântului Ioan Botezatorul

În anul 1098, o parte din moaştele Sfântului Ioan Botezătorul au fost aduse din Mira în Genova de către Gugliemo Embriaco şi, în scopul adăpostirii lor, a fost construită o capelă în interiorul catedralei din centrul oraşului, ridicată anterior, prin secolul al 9-lea, pe locul unei basilici din secolul al 6-lea închinate Sfântului Mucenic Lavrentie (San Lorenzo). Sf. Ioan Botezătorul a devenit de atunci patronul oraşului, sărbătoarea genovezilor fiind 24 iunie. Ca vizitator, dacă nu ai informaţia precisă, poţi trece liniştit pe lângă moaştele Înaintemergătorului Domnului, aflate în capela din stânga intrării, pentru că, în noianul informaţiilor despre operele de artă din biserică, “amănuntul” acestei prezenţe trece neremarcat (este marcată doar capela, construită între anii 1492-1608, dar catedralele catolice pot avea mulţime de capele în interior).

În tezaurul catedralei San Lorenzo se păstrează până astăzi Tipsia pe care a fost pus capul Sfântului Ioan Botezătorul, atunci când a fost adus regelui Irod. Este un platou de calcedonie (cuarţ de culoare schimbătoare). Această piesă destul de rară este de un mare rafinament, ceea ce justifică prezenţa ei pe masa unui rege. Cadrul de aur şi capul central din email au fost adăugate la începutul secolului al 15-lea, într-un atelier din Franţa.

Unde se află moaștele Sfântului Ioan Botezătorul in prezent?

Astăzi părţi din moaştele Sfântului Ioan Botezătorul se găsesc la: Biserica Sfântul Dimitrie, Neo Phaleron, din localitatea Pireu (Grecia), la Biserica Sfântul Macarie din oraşul Alexandria (Egipt), la Catedrala Notre-Dame din Amiens (Franţa), la Muzeul Benaki din Atena, la Muzeul Topkapi din Istanbul, la Moscheea Ummayazilor, din Damasc (Siria), la Mănăstirea Cetinje (Muntenegru).

În România, moaște ale Înaintemergătorului se găsesc la Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul din localitatea Lipnița, jud. Constanţa.

Citeste mai mult…

Sf. Ioan Botezătorul in icoana Deisis

Sfântul Ioan Botezătorul, cel mai mare „între cei născuți din femeie” (Matei 11, 11) este Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului și ocupă un loc special în cultul Bisericii. După Maica Domnului, cel mai mare între oameni este Sfântul Ioan Botezătorul, el fiind zugrăvit de-a stânga Mântuitorului, iar Maica Domnului de-a dreapta, în icoana Deisis.

Această icoană a Sfântului Ioan Botezătorul datează din secolul al XVI-lea și pare să facă parte dintr-un ansamblu de trei icoane ‒ numit „Deisis” ‒, ansamblu în care mai regăsim şi icoana Mântuitorului şi pe cea a Maicii Domnului. El este reprezentat ușor aplecat înainte și redat dinspre partea dreaptă a icoanei, privind la Hristos, Care este în centru. În mâna dreaptă el are un filacter (n.r. ‒ fâșie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei) desfășurat, pe care este scris îndemnul la pocăință: „Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor (…) iată, securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie și în foc se aruncă” (Matei 3, 2-10).

Trăsăturile fizice ale Sfântului Proroc Ioan prind contur în imaginea unui chip ascetic, de propovăduitor al pocăinței. Barba îi este zburlită, iar părul lung îi cade peste umeri. Îmbrăcămintea Sfântului Ioan este din păr de cămilă, peste care poartă un veșmânt închis la culoare. Toate aceste trăsături îl caracterizează ca fiind un om al pustiei, fiind prototipul marilor anahoreți creștini.

Timpul și-a pus însă amprenta și peste această icoană, care a suferit unele transformări. În secolul al XVII-lea, contururile Sfântului Ioan Botezătorul erau aurite. Se poate observa că pictura a fost transferată pe un panou mai mare: rama veche tăia o parte din aureolă.

Această icoană a Sfântului Ioan Botezătorul a fost restaurată de curând la Paris.

De ce in unele icoane Sf. Ioan Botezătorul are aripi?

Sf. Ioan Botezătorul este reprezentat în unele icoane având două aripi mari la spate, ce amintesc de cuvintele profetului Maleahi (3, 1): „Iată, Eu îl trimit pe îngerul Meu, şi el va pregăti calea înaintea feţei Mele”.

Acest tip iconografic a apărut în secolul al XIII-lea în Serbia, într-o frescă din Arljie și în miniaturi, urmând ca în secolul al XVI-lea icoanele Sfântului Ioan Botezătorul cu aripi să fie mai frecvente. Pictat în acest fel, Înaintemergătorul Domnului nu este doar un simbol al mesagerului, ci și al vieții ascetice a unui „înger pământesc și om ceresc”.

Citeste mai mult…

Icoana facatoare de minuni a Sfantului Ioan Botezatorul din Manastirea Dionisiu

Intoarcerea icoanei

La 18 februarie 1940, într-o zi de sâmbătă, au revenit în mănăstire cu vaporaşul bătrânii Visarion şi Grigorie de la Nikitis (Halkidikis), care au fost trimişi de către Sinaxa mănăstirii să aducă untdelemn în locul datoriilor pe care Dimitrie Kamburis şi alţii le aveau faţă de mănăstire. Însă, în loc de untdelemn, au adus Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul, ce fusese la biserica metocului nostru din Vozina. Aceasta icoană, de cincisprezece ani de când am părăsit metocul, a fost luată de sus-numitul Kamburis şi se afla în casa lui din Nikitis.

Toţi ai casei aveau mare evlavie la această icoană, deoarece evlavioasa soţie a lui Dimitrie, Verginia, a dobândit copii după ce s-a rugat înaintea ei, pentru că până atunci, vreme de mulţi ani, îi mureau pruncii atunci când îi năştea.

Fiindcă mănăstirea noastră pierduse orice nădejde de a mai organiza şi de a mai pune în funcţiune metocul de acolo, a hotărât ca bătrânii pe care i-am amintit mai sus să meargă ca să aducă negreşit icoana înapoi.

Dar să-l ascultăm pe Bătrânul Visarion, care mi-a istorisit întocmai tot ce s-a întâmplat:

Citeste mai mult…

Icoana facatoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul de la Schitul Prodromu din Muntele Athos

Minunata încruntare

Icoana Sfantului Ioan Botezatorul de la Schitul romanesc Prodromu, din Sfantul Munte Athos, Grecia, este o icoana facatoare de minuni mult iubita de pelerinii ce pasesc pragul manastirii. Schitul Prodromu a fost intemeiat in anul 1820, sub arhipastorirea Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei.

Citeste mai mult…

Mâna cea dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul

După ce Irod, împăratul cel fără de lege, a tăiat capul Sfîntului Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, cinstitul său trup a fost îngropat de ucenicii săi, aproape de mormîntul Sfîntului prooroc Elisei, în vestita cetate Sevastia din Samaria; pentru că în acest loc s-a săvîrşit ospăţul cel fără de lege al lui Irod şi necuratul dans al fiicei Irodiadei.

Sfîntul Evanghelist Luca propovăduia pe Hristos şi înconjura multe cetăţi şi a ajuns şi în cetatea Sevastia, iar de aici urma să se ducă în Antiohia, patria sa, şi a vrut să ia cu sine trupul Sfîntului Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul, care era nestricat şi întreg, dar n-a putut, deoarece nu i s-a dat voie de locuitorii Sevastiei, care cinsteau foarte mult moaştele Botezătorului şi cu dinadinsul le păstrau.

De aceea, Sfîntul Evanghelist Luca, luînd de la sfîntul numai mîna cea dreaptă, care a botezat pe Domnul şi Stăpînul nostru Iisus Hristos, a dus-o în cetatea sa Antiohia şi cu dînsa, precum cu o vistierie de mare preţ, răsplătea cetăţii sale pentru creşterea ce a avut într-însa. Din acea vreme sfînta mînă a Botezătorului era la credincioşii antiohieni de mare cinste, căci printr-însa se săvîrşeau multe minuni.

Citeste mai mult…