Sfântul Ioan Botezătorul, cel mai mare „între cei născuți din femeie” (Matei 11, 11) este Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului și ocupă un loc special în cultul Bisericii. După Maica Domnului, cel mai mare între oameni este Sfântul Ioan Botezătorul, el fiind zugrăvit de-a stânga Mântuitorului, iar Maica Domnului de-a dreapta, în icoana Deisis.
Această icoană a Sfântului Ioan Botezătorul datează din secolul al XVI-lea și pare să facă parte dintr-un ansamblu de trei icoane ‒ numit „Deisis” ‒, ansamblu în care mai regăsim şi icoana Mântuitorului şi pe cea a Maicii Domnului. El este reprezentat ușor aplecat înainte și redat dinspre partea dreaptă a icoanei, privind la Hristos, Care este în centru. În mâna dreaptă el are un filacter (n.r. ‒ fâșie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei) desfășurat, pe care este scris îndemnul la pocăință: „Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor (…) iată, securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie și în foc se aruncă” (Matei 3, 2-10).
Trăsăturile fizice ale Sfântului Proroc Ioan prind contur în imaginea unui chip ascetic, de propovăduitor al pocăinței. Barba îi este zburlită, iar părul lung îi cade peste umeri. Îmbrăcămintea Sfântului Ioan este din păr de cămilă, peste care poartă un veșmânt închis la culoare. Toate aceste trăsături îl caracterizează ca fiind un om al pustiei, fiind prototipul marilor anahoreți creștini.
Timpul și-a pus însă amprenta și peste această icoană, care a suferit unele transformări. În secolul al XVII-lea, contururile Sfântului Ioan Botezătorul erau aurite. Se poate observa că pictura a fost transferată pe un panou mai mare: rama veche tăia o parte din aureolă.
Această icoană a Sfântului Ioan Botezătorul a fost restaurată de curând la Paris.