VIAŢA SFÂNTULUI IERARH LUCA, ARHIEPISCOPUL CRIMEEI (11 iunie)

Sfântul Luca al Crimeei s-a născut în anul 1877, în oraşul Kerci din Crimeea, din părinţi dreptcredincioşi, primind la botez numele de Valentin. De mic a primit o aleasă învăţătură, apoi a studiat la Kiev, mai întâi la Academia de Arte Frumoase, apoi la Facultatea de Medicină.

Atât în vremea războiului ruso-japonez (1904-1905), cât şi în timpul Primului Război Mondial (1914-1917), Sfântul s-a oferit ca voluntar, îndeplinind misiunea de chirurg în mai multe spitale din Rusia.

În anul 1916, şi-a susţinut doctoratul, apoi s-a hotărât să-şi publice experienţele medicale într-o carte numită “Eseu despre chirurgia infecţiilor septice”, în care prezenta pentru prima dată informaţii de mare importanţă, care aveau să aducă salvarea multor vieţi omeneşti.

În anul 1906 tânărul Valentin s-a căsătorit cu Ana, însă o boală incurabilă a pricinuit moartea timpurie a soţiei sale, astfel încât Sfântul a rămas singur cu cei patru copii ai lor. După venirea la putere a stăpânirii atee în Rusia, în anul 1917, medicul Valentin, stabilit la Taşkent, nu a încetat a-şi manifesta public credinţa ortodoxă. De aceea, ierarhul locului l-a chemat să slujească Bisericii.

Încredinţat de faptul că aceasta este misiunea şi calea ce îl aşteaptă, doctorul Valentin a acceptat fără nicio reţinere hirotonia în preot, în anul 1921. În scurt timp, a primit şi tunderea în monahism, luând numele de
Luca. În anul 1923, la cererea credincioşilor, a fost hirotonit arhiepiscop de Taşkent. La scurt timp a fost însă întemniţat, urmând un lung şir de 11 ani de pribegie şi suferinţe în închisorile comuniste. Fiind un chirurg vestit, episcopul Luca a primit aprobarea de a opera în spitalele din închisorile prin care a fost purtat. Fiecare operaţie începea şi se termina cu o rugăciune către Maica Domnului, iar curăţarea trupului cu iod, spre dezinfectare, Sfântul o făcea în semnul crucii.

În anul 1946, reabilitat chiar de prigonitorii săi, datorită faimei sale în întreaga lume, Sfântul Luca a fost numit arhiepiscop de Simferopol şi Crimeea. Acolo a reînviat credinţa şi viaţa duhovnicească. Predicile lui erau ascultate, pe lângă credincioşii de rând, de studenţi, intelectuali şi chiar de oameni având altă credinţă.

Sfântul nu s-a temut niciodată în cuvântările sale a condamna ateismul. La bătrâneţe, Sfântul şi-a pierdut cu totul vederea. Despre aceasta însă, el spunea: „Cel ce şi-a închinat viaţa Domnului nu poate fi niciodată orb, fiindcă Dumnezeu îi dă lumina la fel cu cea de pe Tabor”. Sfântul Luca al
Crimeei a adormit în Domnul la data de 11 iunie 1961.

Fiind cinstit ca un nou doctor fără de arginţi şi făcător de minuni, Ierarhul şi medicul Luca a fost canonizat în anul 1996.

Sfintele lui moaşte au fost aşezate în Catedrala „Sfânta Treime” din Simferopol, unde săvârşesc tămăduiri minunate.

În anul 2013, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înscrierea numelui său şi în calendarul Bisericii noastre, cu zi de pomenire la 11 iunie.
O părticică din moaştele sale se află şi în ţara noastră, la Manastirea Lipnița din Arhiepiscopia Tomisului.

Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.